Home
DESCRIERE
METODE DE CRESTERE
ECONOMIA STRUTULUI
AFACEREA
CONSTRUCTIA FERMEI
HRANIREA
IMPERECHEREA
MANAGEMENTUL OUALOR
INCUBATIA
MANAGEMENTUL CLOCIRII
CRESTEREA PUILOR
BOLI SI TRATAMENTE

CRESTEREA STRUTILOR

MANAGEMENTUL OUALOR

I. Dimensiunile oualor

Ouale de stru pot varia de la 350 la peste 2200 grame. Marimea medie variaza in functie de subspecie si de conditiile de domesticire, dar se situeaza intre 1300 si 1700 g. Ouale supradimensionale au o suprafata mica pentru gaze si schimb de vapori de apa, si de aceea pot produce pui slabi, cu edeme.

Pe de alta parte, ouale subdimensionale pierd excesiv apa in timpul incubatiei, rezultand pui slabi si deshidratati. Ouale mici sunt de obicei produse la inceputul sezonului sau de catre pasari tinere, si sunt cel mai adesea infertile. Ouale foarte mici au coaja foarte subtire si de obicei nu contin galbenus.


II. Coaja de ou

Coaja se comporta ca o bariera selectiva ce permite schimbul de oxigen, dioxid de carbon si vapori de apa, inhiband in acelsi timp, patrunderea unor factori de infectie. Grosimea cojii variaza intre struti, si poate avea intre 1,4 si 2,4 mm, cu o medie de 1,7-2,0 mm.

Goaja groasa inhipa pierderile de apa, ducand la nasterea de pui slabi, edematosi. Coaja subtire permite trecerea excesului de apa, expunand oul la bacterii sau ciuperci. Coaja cu crapaturi, ciobituri, creste, sau alte texturi neregulate, are o pierdere de integritate structurala care o expune la invazia agentilor straini.


III. Calitatea oului

In general, daca femela este deficitara in proteine, carbohidrati sau grasimi, ouale produse sunt echilibrate dar mai mici decat marimea normala sau mai putine la numar. Cu toate acestea, carenta de vitamine sau minerale poate duce la un ou redus din punct de vedere nutritiv.
Efectele datorate hranirii asupra morfologiei embrionului si mortalitatii au fost descrise in cazul puilor degaina, si servesc in prezent ca baza pentru analiza relatiei nutritie-capacitate de clocire in cazul strutilor. De exemplu, famelele-strut hranite excesiv cu cereale, au produs oua care au dat nastere la pui cu edeme datorate sangerarilor subcutanate. 

 

IV. Cerinte pentru cuibar

Atat procedura de colectare a oualor cat si cea de igienizare pot fi simplificate daca se proiecteaza adecvat cuibarele.

Strutilor trebuie sa li se puna la dispozitie zone pentru cuib cu nisip curat. Nisipul trebuie sa se afle intr-o groapa adanca de 1 metru, cu un canal de scurgere pe margine pentru a drena apa pe timp ploios. Daca se plaseaza un sopron in tarcurile pentru imperechere, atunci se recomnada construirea unei anexe sau a unei zone acoperite, pe o latura a sopronului, unde sa se construiasca cuibarul acoperit. Alaturi de hambar,acesta va proteja de ploaia venita din mai multe directii.
Masculul va sapa in cuib in mod regulat, ceea ce angajeaza o cantitate mare de nisip; de aceea, trebuie sa aveti o rezerva permanenta de nisip curat pentru a acoperi cuibul.

Teoretic, aceasta metoda ar trebui sa functioneze dar strutii pot alege sa-si construiasca cuibul unde doresc. In cele mai multe cazuri, acesta este plasat langa gard. Puteti astepta pana ce masculul incepe sa construiasca cuibul, si apoi acoperiti locul cu nisip.


V. Colectarea oualor

Strutii isi depun ouale, in general, dupa-amiaza sau seara, de aceea ele trebuie colectate cat mai curand posibil. In mod ideal, colectarea oualor trebuie sa se faca de cateva ori pe zi, cu ultima colectare la apusul soarelui. Ouale ramase in cuib pot fi strivite sau chiar mancate de catre strutii adulti. De asemenea, ouale lasate in cuib peste noapte se pot raci, permitand bacteriilor sa intre in ou prin pori

Ouale lasate in cuib timp de cateva zile sunt expuse variatiilor de temperatura, mai ales cand stau la soare.

Strutii agresivi pot fi hraniti si inchisi intr-en tarc in timp ce sunt colecatate ouale. Daca ouale sunt colectate in fiecare zi, va rezulta o productie mai mare.

Ouale trebuie identificate la fiecare colectare. Numarul tarcului, numarul femelei, si alte metode de identificare, sunt necesare pentru a evalua productivitatea, si pot fi notate pe ou cu un creion. Toate aceste date trebuie organizate in dosare inainte ca ouale sa fi igienizate si depozitate.
Trebuie sa existe lucratori specializati care sa supravegheze femelele, astfel incat ouale sa fie colectate la 10-15 minute dupa ce au fost ouate, mai ales in zilele calduroase, permitand cuticulei sa se usuce. Colectarea imediata previne distrugerea embrionului la temperaturi ridicate, expunerea la microbi si pierderilor datorate furtului. Mentinerea igienei cuibului reprezinta cea mai simpla cale pentru a reduce atacul mocrobilor.

Usurinta in colecatrea oualor depinde de structura tarcurilor pentru imperechere si a cuiburilor. Nu este simplu de intrat in cuib pentru a colecta ouale. In cele mai multe cazuri, colectarea oualor reprezinta o munca de echipa, o persoana distrage atentia masculului catre cealalta parte a tarcului, permitand celeilalte persoane sa se furiseze rapid pentru a aduna ouale.Aceasta metoda functioneaza mai bine atunci cand cuibul este plasat in apropierea portii de acces. Pe de alta parte, metoda este ineficienta.

Pe cat posibil, se construiesc tarcurile astfel incat sa se poata inchide pasarile in afara cuibului. Daca acest lucru nu este posibil, exista un dispozitiv numit „captator de oua” care poate fi folosit din afara tarcului pentru a apuca oul. Din nou, cuibul trebuie sa se afle la o distanta rezonabila de gard.
Oricare metoda este folosita, asigurati-va ca va spalati pe maini inainte de colectare, sau folositi manusi de cauciuc, sau o punga de plastic pentru a colecta ouale.
Trebuie remarcat faptu ca strutii obisnuiesc sa stea in cuib si sa se joace cu ouale dupa ce au fiost depuse, deci strutii trebuie indepartati din cuib inainte de colectare.
Manusile de latex trebuie purtate la manipularea oualor, pentru a preveni ca uleiurile din piele sa patrund in coaja de ou.


VI. Curatarea oualor

Cel mai important aspect in reducerea contaminarii oualor il reprezinta producerea unui ou curat. Managementul strutilor recomnada ca ouale sa fie depuse in cuiburi sub forma unor gropi nu foarte inalte in pamant. Este imperativ ca aceste cuiburi sa fie cat mai curate cu putinta, iar ouale sa fie colectate cat mai rapid. Nisipul plasat in cuib asigura un substrat curat ce este tolerat de struti. Desinfectia cuibului este sustinuta de unii crescatori, dar eficienta metodei ramane de dovedit. Cu toate acestea, deoarece ouale de strut sunt depuse in pamant, teoretic toate sunt acoperite de praf si pamant pe suprafata si in pori.

Doar ouale curate trebuie incubate. Pamantul si ingrasamintele trebuie indepartate cu grija cu smirghel. Ouale nu trebuie sterse cu o carpa, intrucat poate impinge bacteriile mai adanc in porii oului, crescand sansele de infectare. Daca ouale trebuie spalate, se foloseste apa ce contine un agent de igienizare, ce contine compusi cu amoniu, clor, iod. Apa trebuie schimbata permanent, pentru a preveni raspandirea bacteriilor. Curatarea incorecta este mai daunatoare decat absenta ei.
Nu se recomanda curatarea oualor decat daca este absolut necesar. Doar in situatii extreme ouale pot fi udate in tipul procesului de curatare. De asemenea, trebuie sa existe cate un prosop curat pentru fiecare ou care sa nu fie reutilizat. Nu se foloseste dezinfectant care poate altera coaja de ou.


VII. Igienizarea oualor

Acesta este un sector unde inca se intreprinde un volum insemnat de munca. Exista, la ora actuala, o serie de metode de igienizare a oualor, unele dintre ele adoptate de la cresterea puilor.
Marimea fizica a unui ou, precum si perioada lunga de incubatie, il expun la contaminari, dar acest risc poate fi redus prin metode de igienizare adecvate.

O metoda utilizata este inmuierea oului intr-o solutie de dezinfectare. Dezavantajele acestei metode constau in faptul ca bacteriile se pot dezvolta in aceasta solutie daca nu este schimbata in mod frecvent , astfel ca udarea oului poate duce la deteriorarea suprafetei oului. O varianta a acestei metode consta in pulverizarea oului cu dezinfectant, urmata de stergerea oului cu un prosop de hartie. Aceasta metoda este mai fina decat prima, dar prezinta de asemenea un coeficient de risc in ceea ce priveste suprafata oului.

Au fost dezvoltate o serie de metode de igienizare a oualor, inclusiv expunerea acestora la ultraviolete.
Util!
Ouale sunt lasate in cuib timp de 10-15 minute dupa ce au fost depuse daca temperatura si suprafata cuibului sunt uscate. Daca cuibul este umed, ouale trebuie colectate cat mai curand posibil.
Orice fir de nisip sau praf de pe suprafata oului trebuie „periat” cu o pensula moale. Oul este apoi pulverizat cu un dezinfectant, si sters imediat cu un prosop de hartie. Ulterior, oul trebuie lasat sa se raceasca pana ce o celula de aer devine vizibile (2-4 ore in, functie de temperatura). Oul este apoi plasat intr-un frigider la o temperatura de 16 grade Celsius pana ce va fi dus in incubator. In acest punct, orice igienizare este efectuata de incubator.

Ouale „se strica” atunci cand au fost depuse intr-un cuib umed, de aici si necesitatea de a feri cuibul de ploaie.


VIII. Depozitarea oualor

Depozitarea oualor inainte de incubatie sporeste eficienta managementului clocirii, permitand procesarea in grup a oualor. Atunci cand se efectueaza corect, depozitarea la rece nu dauneaza oualor. Pragul de temperatura pentru cresterea embrionului trebuie sa fie de 20 grade Celsius. Ouale de strut depozitate la/peste aceaste temperatura prezinta o mortalitate crescuta inca din a doua zi de viata. Ouale depozitate la o temperatura cuprinsa intre 12,8-18,3 grade Celsius, pot fi pastrate in siguranta timp de o saptamana, dar clocirea va fi redusa semnificativ la doua saptamani.
Umiditatea relativa de 75% este recomandata pentru a preveni pierderea in exces a apei sub forma de vapori, in timpul depozitarii oualor.

Ouale ar trebui plasate pe un gratar (rastel) din sarme curat in camera de depozitare. Daca ouale sunt pozitionate cu celula de aer in sus in tava incubatorului, atunci ele pot fi transferate fara a contamina oule individuale. Celula de aer poate fi identificate imediat ce oul este depus, luminand capatul oului cu o lanterna, intr-o camera intunecata.

O varianta o reprezinta depozitarea oualor in pozitia orizontala.

Daca ouale nu sunt incubate in 4-7 zile, gradul de clocire scade. Ouale trebuie intoarse de 3 ori pe zi inainte de a fi plasate in incubator.

Ouale sunt plasate timp de 7 zile sub ultraviolete pentru a elimina bacteriile. Se mentine o umiditate relativ scazuta de 35% pentru a preveni aparitia unor pui umflati. Trebuie mentinuta, de asemenea, o temperatura de 17-21 grade Celsius.


IX. Preincalzirea oualor

Inainte de a fi plasate in incubator, ouale trebuie tinute la o temperatura a camerei de 25 grade Celsius, timp de cel putin 12 ore.

De asemenea, daca ouale au fost transportate pe o distanta mare, inainte de a fi duse in incubator, trebuie sa stea minim 12 ore fara a fi mutate, la 25 grade Celsius.