1.Degete rasucite

Aceasta situatie poate sa apara foarte frecvent la puii sub doua saptamani, degetul mare al strutului fiind rasucit in lungul axei sale longitudinale, astfel incat unghia ajunge eventual sa fie lipita de sol.

Aceasta afectiune este, de regula, rezultatul ingrijirii defectuase a puilor in primele saptamani de viata, respectiv atunci cand cutiile in care au fost tinuti puii imediat dupa scoaterea din incubator aveau fundul lunecos. Mai poate sa apara si din cauza conditiilor improprii de incubatie sau chiar a hranirii defectuoase a femelei in perioada depunerii oului respectiv.

Corectarea degetelor rasucite se face numai dupa ce puiul a implinit varsta de doua saptamani. De regula, la aceasta varsta , puii sunt activi, se hranesc singuri si se misca destul de mult.
Se aseaza degetul rasucit pe o atele subtire de lemn, cum ar fi betele de la inghetata, pozitionandu-se sa fie aliniate corect. Se infasoara degetul pe atela cu benzi de tifon. Se aseaza o a doua atela la partea anterioara a celei dintai si se leaga strans, formandu-se un T. Lasati pasarea sa mearga doua zile cu acest dispozitiv simplu si pe urma verificati daca defectul s-a corectat. Se poate repeta interventia pentru inca doua zile dar, de regula, primele doua zile sunt suficiente. In cazul in care pasarea are doua degete rasucite, veti face aceasi operatiune dar pe rand pentru fiecare deget in parte si nu in acelasi timp. Bandajul se schimba obligatoriu la doua zile.

2.Degete deviate

Aceasta afectiune apare ca urmare a unui traumatism; pasarea poate pasi dar degetele sunt deviate intr-o directie oarecare, dandu-i probleme de stabilitate. De aceasta data, problema este mai grava, implicand rasucirea intregului os al piciorului, care determina rasucirea degetelor in afara. Instalarea acestui defect poate sa fie relativ simpla, in sensul ca in cateva zile devine clar vizibila. Se poate interveni chirurgical cu un anumit succes sau ortopedic, prin formarea unui aparat ghipsat care sa tina piciorul in pozitia corecta.

In scopul realizarii acestui aparat, se poate proceda la fel ca in cazul degetelor rasucite, cu precizarea ca, de aceasta data se intervine asupra piciorului in ansamblul sau, de sub genunchi si pana la varful degetelor, folosindu-se atele, pe care se fixeaza laba piciorului in pozitie corecta si apoi se leaga tot cu fasa din tifon. Prevenirea se face doar cu ajutorul unei hraniri corecte.

3.Ocluzia
Ocluziile sunt afectiunile cele mai frecvente la struti, indiferent de varsta. Exista doua tipuri de ocluzii: acute – abia instalate si cronice – de durata mai veche. 

Ocluziile apar in cazurile in care strutul inghite o cantitate mare de material nedigerabil – nisip sau pietris, intr-un timp foarte scurt. Au fost cazuri in care ocluzia s-a instalat si datorita ingestiei rapide de iarba cu firul lung. In aceste cazuri, pericolul mortii animalului este foarte mare.
Ocluziile cronice se instaleaza atunci cand animalul are un proventricul partial blocat, care permite trecerea unei anumite cantitati de materiale digerabile si nedigerabile. Acesti struti, de regula, nu castiga in greutate atat cat ar trebui, si inghit de regula o cantitate mare de materiale nedigerabile, care blocheaza proventriculul. Pe acest fond de supraalimentatie, aspectul strutului este de subnutritie.

S-a constatat ca ocluziile apat, cel mai adesea, atunci cand strutii se confrunta cu situatii neobisnuite, cum ar fi mutarea in alte locuri a fermei sau la alta ferma, schimbarea hranei, precum si la inceputul instalarii unor boli care fac strutul sa-si schimbe obiceiurile de hranire.
Tratamentul de urgenta consta in administrarea orala a uni lubrifiant, cum ar fi uleiul mineral, care ajuta la deblocarea ocluziei si la degajarea proventriculului. Dupa tratamentul de urgenta este necesara interventia chirurgicala care sa dea siguranta eliberarii tractului digestiv.

4.Prolapsul
La strutii tineri apare frecvent prolapsul rectului. Deoarece este posibil ca prolapsul sa duca la instalarea unor probleme mult mai grave, trebuie sa se intervina imediat. De regula, prolapsul rectal apare la struti cand au diaree, din cauza contractarii musculaturii zonei in timpul defecatiei. In aceste cazuri se intervine chirurgical.

Poate aparea un prolaps si la nivelul falusului. In acest caz, falusul trebuie sters, dezinfectat, lubrifiat si apoi impins inapoi in cloaca. De regula, interventia chirurgicala nu este recomandata.

5.Bolile respiratorii ale strutilor

Bolile respiratorii afecteaza, in special, strutii tineri sau la inceputul maturitatii. De asemenea s-a observat ca in foarte multe cazuri, bolile respiratorii se instaleaza ca urmare a supunerii animalului la stresuri semnificative: mutare, schimbarea hranei etc.

Daca observati ca strutului incepe sa-i curga nasul si sa-i lacrimeze ochii, atunci trebuie sa stiti ca acestea sunt semnele premergatoare clare ale declansarii unei boli respiratorii.
In cazurile mai grave, strutul are respiratia grea si , in repaos, se observa penajul umed.
Tratamentul infectiilor respiratorii include antibioticele cu spectru larg, administrarea suplimentara de vitamine, hrana si ingrijiri speciale.

Pneumonia de aspiratie apare rar, ca urmare a aspiratiei in trahee si plamani a unor lichide: apa sau lichde regurgitate. Principala cauza o reprezinta administrarea defectuoasa a lichidelor orale sau a medicamentelor.

6.Vaccinurile

Nu exista recomandari referitoare la vaccinarea strutilor

7.Bolile infectioase

Nematoza – produsa de parachocerca struphionus, parazit pulmonar; mecanism patogenic necunoscut
Struthiofilaria megalocephala – patogenie nedemonstrata, dar posibila

Lipostrongylus douglassi – parazit intestinal, sensibil la tratamentul antihelmintic cu fenbendazol

Cestoza – produsa de houttuynia struthionis, parazit numit si panglica strutului; sensibila la fenbendazol
Trematoza – produsa de philophthalamus gralli, parazit ocular ce produce iritatie si secretie oculara abundenta

Infectii cu protozoare – hexamitiaza care da infectii intestinale, frecvente la exemplarele tinere

Infectii cu arthropode – produse de struhiolipeurus nandu; duc la pierderea penajului; sensibile la Ivermectin.

ACTUALMENTE NU EXISTA ANTIBIOTICE CARE SA FIE TESTATE SUFICIENT PE STRUTI.
Cele mai larg utilizate medicamente – antibiotice, confirmate de practica in tratamentul cu succes a bolilor infectioase si virale la strut sunt:

amoxicilina 10mg/kg

amikacin sulfat 10mg/kg

batryl 2,25mg/kg

gentamicina 4mg/kg

sulfadimetoxina 25-50mg/kg

tetraciclina 15mg/kg

tribrissen 2ml/kg

trimethoprim/Sulfadiazine 48% (40mg/kg)

Dintre antihelmintice:

fenbendazol 15mg/kg

ivermectin 200mg/kg

Pentru purici:

carbaryl pulbere 5%

Nu uitati, singura persoana in masura sa diagnosticheze si sa recomande un tratament adecvat este medicul veterinar!